Cum deja simţeam nevoia de zăpadă (nu doar eu ci şi amicii mei), am hotărât să ne obosim puţin pe la munte. Aşa s-a făcut, şi în data de 30.nov. 2008 am pornit spre M. Retezat unde am fost cazaţi la cabana Pietrele (altitudine 1480 m).

localizare google earth Vf. Retezat:  45°22’54.89″N    22°51’0.82″E

Ne-am împărţit în două grupe, una a plecat din data de 29.nov. iar cealaltă (unde am fost eu) în ziua următoare. Am avut un şofer excelent, Cristi, mulţumiri lui şi Cristinei că ne-au luat cu ei. După ce am luat un microbus pe la 10 seara (era a unui domn care transporta turişti spre Cârnic din Ohaba). Drumul din Ohaba spre Cârnic era unul plin de gropi şi acoperit cu polei. O mare porţiune din el era neasfaltat, nu merita să avansăm cu maşina pe aşa drum rău. (am plătit 10 lei/pers.)

Nu o să scriu prea mult, o să vă pun poze

Ne-am cazat aici:

cam aşa arătau paturile

Împreună cu prietenii de la Club Montan Apuseni, am urmat traseul pe Valea Stânişoarei până la lacul glaciar Stânişoara.

lacul Stânişoara îngheţat

Când am ajuns la poalele Vf Retezat (2485 m) vremea s-a înrăutăţit brusc, aşa e la munte, şi am decis să ne întoarcem la cabană.

eu şi gaşca (o parte din ea)

Cristi şi domnişoara prof. Cristina Pătrascu

Ce mi-a plăcut: gaşcă super, munţi frumoşi, cazare ok.

Ce nu mi-a plăcut:  în ultima zi se încălzise afară şi zăpada a început să se topească.

Aşa am ajuns eu prin Retezat

Excursia şi-a atins scopul, acela de a ne relaxa. Privim înainte pentru o excursie viitoare!